cuțu

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Creație expresivă, comună unui număr mare de limbi; confer italiană cuccio, siciliană guzzu, calabreză coci-coci, cuci-cuci, cucciu („câine”), asturiană cuzo („pui de câine”), galiciană cuz-cuz, albaneză kuç, neogreacă ϰούτσι-ϰούτσι (koútsi-koútsi), turcă küçük („cățeluș”), bulgară куч (kuče), sârbocroată kuče, maghiară kuszi.

Pronunție


Interjecție

  1. strigăt cu care se cheamă câinii (mici).

Cuvinte derivate

Expresii

  • (fam.) Să-mi zici (mie) cuțu dacă... = să mă tratezi ca pe un câine dacă..


Traduceri


Substantiv

  1. cățel.


Traduceri

Referințe