cuina

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : cuină, cuinà

română

Etimologie

Din cuină.

Pronunție

  • AFI: /ˈku.i.na/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru cuină.





catalană

(català)

Variante

Etimologie

Din catalană veche coïna, care provine din occitană veche < latină populară *cocīna, din latină coquīna („bucătărie”).

Înrudit cu occitană cosina, franceză cuisine, galiciană cociña, italiană cucina, portugheză cozinha și spaniolă cocina.

Pronunție

  • (occidental) AFI: /ˈkuj.na/, /ˈkuj.na/, /ˈkwi.na/
  • (oriental) AFI: /ˈkuj.nə/


Substantiv

cuina f., cuines pl.

  1. bucătărie
  2. (p.ext.) arta de a pregăti mâncare, bucătărie
  3. (p.ext.) aragaz

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

Expresii

Vezi și

Etimologie

Din cuinar.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru cuinar.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru cuinar.

Referințe





spaniolă

(español)

Etimologie

Formă hispanică a lui engleză queen („regină”).

Pronunție


Substantiv

cuina f., cuinas pl.

  1. (fam., la jocuri de cărți; în Costa Rica și Mexic) damă

Sinonime

Referințe