cuina

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : cuină, cuinà

română

Etimologie

Din cuină.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru cuină.





catalană

(català)

Variante

Etimologie

Din catalană veche coïna, care provine din occitană veche < latină populară *cocīna, din latină coquīna („bucătărie”).

Înrudit cu occitană cosina, franceză cuisine, galiciană cociña, italiană cucina, portugheză cozinha și spaniolă cocina.

Pronunție

  • (occidental) AFI: /ˈkuj.na/, /ˈkuj.na/, /ˈkwi.na/
  • (oriental) AFI: /ˈkuj.nə/


Substantiv

cuina f., cuines pl.

  1. bucătărie
  2. (p.ext.) arta de a pregăti mâncare, bucătărie
  3. (p.ext.) aragaz

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

Expresii

Vezi și

Etimologie

Din cuinar.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru cuinar.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru cuinar.

Referințe





spaniolă

(español)

Etimologie

Formă hispanică a lui engleză queen („regină”).

Pronunție


Substantiv

cuina f., cuinas pl.

  1. (fam., la jocuri de cărți; în Costa Rica și Mexic) damă

Sinonime

Referințe