bucătărie

De la Wikționar, dicționarul liber
O bucătărie

română

Etimologie

Din bucătar + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /bu.kə.tə'ri.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
bucătărie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bucătărie bucătării
Articulat bucătăria bucătăriile
Genitiv-Dativ bucătăriei bucătăriilor
Vocativ ' '
  1. cameră (sau clădire) în care se gătește mâncarea; p. ext. totalitatea obiectelor, a mijloacelor care servesc la gătirea mâncării.
  2. (fig.) (fam.) totalitatea accesoriilor sau acțiunilor care servesc la susținerea unei demonstrații, la efectuarea unei lucrări după ce s-a stabilit ideea de bază.
  3. faptul de a pregăti mâncare; mod specific de a prepara mâncarea.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe