cuisinier

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

franceză

(français)

Etimologie

Atestat în secolul al XIII-lea; din cuisine („bucătărie”) +‎ -ier. Poate echivalent cu latină populară *cocīnārius < latină coquīnārius, din coquīna („bucătărie”).

Pronunție

  • AFI: /kɥi.zi.nje/


Substantiv

cuisinier m., cuisiniers pl.

  1. (gastr.) bucătar
    Mon père est un bon cuisinier.
  2. (argou) fabricant de cocaină

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate


Substantiv

cuisinier m., cuisiniers pl.

  1. (gastr.) carte de bucate
    Le cuisinier français.

Referințe