culmiță

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din culme + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /'kul.mi.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
culmiță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ culmiță culmițe
Articulat culmița culmițele
Genitiv-Dativ culmiței culmițelor
Vocativ culmiță culmițelor
  1. diminutiv al lui culme.


Traduceri

Referințe