cultivare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a cultiva.

Pronunție

  • AFI: /kul.ti'va.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
cultivare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cultivare cultivări
Articulat cultivarea cultivările
Genitiv-Dativ cultivării cultivărilor
Vocativ cultivare cultivărilor
  1. acțiunea de a (se) cultiva; lucrarea pământului; educare, instruire, dezvoltare.


Traduceri

Anagrame

Referințe