cultivare
Etimologie
Din a cultiva.
Pronunție
- AFI: /kul.ti'va.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului cultivare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cultivare | cultivări |
| Articulat | cultivarea | cultivările |
| Genitiv-Dativ | cultivării | cultivărilor |
| Vocativ | cultivare | cultivărilor |
- acțiunea de a (se) cultiva; lucrarea pământului; educare, instruire, dezvoltare.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online