educare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a educa.

Pronunție

  • AFI: /e.duțka.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
educare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ educare educări
Articulat educarea educările
Genitiv-Dativ educării educărilor
Vocativ educare educărilor
  1. acțiunea de a educa și rezultatul ei; cultivare, instruire.


Traduceri

Anagrame

Referințe