cuminție

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din cuminte + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /ku.min'ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
cuminție
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cuminție invariabil
Articulat cuminția invariabil
Genitiv-Dativ cuminției invariabil
Vocativ cuminție invariabil
  1. (rar) cumințenie.


Traduceri

Anagrame

Referințe