cumplit

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din cumpli (învechit „a ucide” < latină).

Pronunție

  • AFI: /kum'plit/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
cumplit
Singular Plural
Masculin cumplit cumpliți
Feminin cumplită cumplite
Neutru cumplit cumplite
  1. groaznic, teribil; crud, nemilos, feroce.
  2. (fam.; despre mâncăruri și băuturi) foarte bun, gustos.
  3. (adverbial; cu valoare de superlativ) tare, mult, extraordinar, strașnic.
  4. (înv.) zgârcit.


Traduceri

Referințe