extraordinar

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză extraordinaire < latină extraordinarius.

Pronunție

  • AFI: /eks.tra.or.di'nar/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
extraordinar
Singular Plural
Masculin extraordinar extraordinari
Feminin extraordinară extraordinare
Neutru extraordinar extraordinare
  1. (adesea adverbial) care este cu totul deosebit, care iese din comun; neobișnuit, nemaipomenit, formidabil, excepțional; (despre oameni) dotat cu calități deosebite, excepționale; (despre lucruri etc.) foarte bun.
  2. (despre legi, măsuri, funcții etc.) care depășește cadrul unei reguli, unei măsuri obișnuite.


Traduceri

Referințe