extraordinar

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză extraordinaire < latină extraordinarius.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adjectiv


Declinarea adjectivului
extraordinar
Singular Plural
Masculin extraordinar extraordinari
Feminin extraordinară extraordinare
Neutru extraordinar extraordinare
  1. (adesea adverbial) care este cu totul deosebit, care iese din comun; neobișnuit, nemaipomenit, formidabil, excepțional; (despre oameni) dotat cu calități deosebite, excepționale; (despre lucruri etc.) foarte bun.
  2. (despre legi, măsuri, funcții etc.) care depășește cadrul unei reguli, unei măsuri obișnuite.


Traduceri

Referințe