extraordinar
Etimologie
Din franceză extraordinaire < latină extraordinarius.
Pronunție
- AFI: /eks.tra.or.di'nar/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului extraordinar | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | extraordinar | extraordinari |
| Feminin | extraordinară | extraordinare |
| Neutru | extraordinar | extraordinare |
- (adesea adverbial) care este cu totul deosebit, care iese din comun; neobișnuit, nemaipomenit, formidabil, excepțional; (despre oameni) dotat cu calități deosebite, excepționale; (despre lucruri etc.) foarte bun.
- (despre legi, măsuri, funcții etc.) care depășește cadrul unei reguli, unei măsuri obișnuite.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online