cumul

română

Etimologie

Din franceză cumul.

Pronunție

• AFI: /'ku.mul/

Substantiv

Declinarea substantivului cumul
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cumul	cumuluri
Articulat	cumulul	cumulurile
Genitiv-Dativ	cumulului	cumulurilor
Vocativ	cumulule	cumulurilor

1. deținere de către o persoană a mai multor funcții sau atribuții (remunerate) în același timp.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online