dălcăuc
română
Variante
Etimologie
Din turcă dalkavuk.
Pronunție
- AFI: /dəl.kəˈuk/
Substantiv
| Declinarea substantivului dălcăuc | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dălcăuc | dălcăuci |
| Articulat | dălcăucul | dălcăucii |
| Genitiv-Dativ | dălcăucului | dălcăucilor |
| Vocativ | dălcăucule | dălcăucilor |
- bătăuș, scandalagiu; om de nimic, haimana.
- poreclă dată agenților electorali de pe vremuri.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online