vreme

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
vreme

română

Etimologie

Din slavă (veche) vrĕmen.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
vreme
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vreme vremuri
Articulat vremea vremurile
Dativ-Genitiv vremii vremurilor
Vocativ vreme vremurilor
  1. timp.
  2. durată limitată de două întâmplări, evenimente etc. sau măsurată în ore, zile etc.; interval, perioadă, răstimp.
    Am stat multă vreme în ploaie.
  3. timp disponibil, răgaz.
  4. timp (considerat) prielnic pentru desfășurarea unei acțiuni; prilej, ocazie; moment.
    Era vremea mesei
  5. perioadă determinată istoricește; epocă, veac, secol.
  6. (la pl.) stare de lucruri; împrejurări, circumstanțe.
  7. stare a atmosferei la un moment dat și într-un loc anumit, determinată prin totalitatea elementelor meteorologice.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii

  • O vreme = o perioadă de timp
  • A-și pierde (sau a-și trece, a-și omorî) vremea = a-și irosi timpul în zadar, a lenevi
  • În (sau la) vremea mea (ori ta, lui etc.) = (în) tinerețe, (în) floarea vârstei
  • Acum mi-i (sau ți-i etc.) vremea = aceasta este vârsta când trebuie să mă bucur (ori să te bucuri etc.)


Traduceri

Referințe