vreme

De la Wikționar, dicționarul liber
Wikipedia
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
vreme

română

Etimologie

Din slavă (veche) vrĕmen.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
vreme
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vreme vremuri
Articulat vremea vremurile
Genitiv-Dativ vremii vremurilor
Vocativ vreme vremurilor
  1. timp.
  2. durată limitată de două întâmplări, evenimente etc. sau măsurată în ore, zile etc.; interval, perioadă, răstimp.
    Am stat multă vreme în ploaie.
  3. timp disponibil, răgaz.
  4. timp (considerat) prielnic pentru desfășurarea unei acțiuni; prilej, ocazie; moment.
    Era vremea mesei
  5. perioadă determinată istoricește; epocă, veac, secol.
  6. (la pl.) stare de lucruri; împrejurări, circumstanțe.
  7. stare a atmosferei la un moment dat și într-un loc anumit, determinată prin totalitatea elementelor meteorologice.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii

  • O vreme = o perioadă de timp
  • A-și pierde (sau a-și trece, a-și omorî) vremea = a-și irosi timpul în zadar, a lenevi
  • În (sau la) vremea mea (ori ta, lui etc.) = (în) tinerețe, (în) floarea vârstei
  • Acum mi-i (sau ți-i etc.) vremea = aceasta este vârsta când trebuie să mă bucur (ori să te bucuri etc.)


Traduceri

Referințe