dănțuit
Etimologie
Din a dănțui.
Pronunție
- AFI: /dən.ʦu'it/
Substantiv
| Declinarea substantivului dănțuit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dănțuit | dănțuituri |
| Articulat | dănțuitul | dănțuiturile |
| Genitiv-Dativ | dănțuitului | dănțuiturilor |
| Vocativ | dănțuitule | dănțuiturilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online