dănțui

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din danț + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /dən.ʦu'i/


Verb


Conjugarea verbului
dănțui
Infinitiv a dănțui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
dănțuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să dănțuiască
Participiu dănțuit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (pop.) a dansa.
  2. (fig.) a sălta.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe