dănțuire
română
Etimologie
Din a dănțui.
Pronunție
- AFI: /dən.ʦuˈi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului dănțuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dănțuire | dănțuiri |
| Articulat | dănțuirea | dănțuirile |
| Genitiv-Dativ | dănțuirii | dănțuirilor |
| Vocativ | dănțuire | dănțuirilor |
- acțiunea de a dănțui și rezultatul ei; dănțuit.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online