dănțuitor

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a dănțui + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /dən.ʦu.i'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
dănțuitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dănțuitor dănțuitori
Articulat dănțuitorul dănțuitorii
Genitiv-Dativ dănțuitorului dănțuitorilor
Vocativ dănțuitorule dănțuitorilor
  1. (pop.) dansator.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe