dărăcitoare
română
Etimologie
Din dărăcitor.
Pronunție
- AFI: /də.rə.ʧi'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului dărăcitoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dărăcitoare | dărăcitoare |
| Articulat | dărăcitoarea | dărăcitoarele |
| Genitiv-Dativ | dărăcitoarei | dărăcitoarelor |
| Vocativ | dărăcitoareo | dărăcitoarelor |
- muncitoare specializată în dărăcit, care lucrează la dărăcit.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online