dărăcitor

română

Etimologie

Din a dărăci + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /də.rə.ʧi'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului dărăcitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dărăcitor	dărăcitori
Articulat	dărăcitorul	dărăcitorii
Genitiv-Dativ	dărăcitorului	dărăcitorilor
Vocativ	dărăcitorule	dărăcitorilor

1. muncitor specializat în dărăcit, care lucrează la dărăcit.

Cuvinte derivate

• dărăcitoare

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului dărăcitor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dărăcitor	dărăcitoare
Articulat	dărăcitorul	dărăcitoarele
Genitiv-Dativ	dărăcitorului	dărăcitoarelor
Vocativ	dărăcitorule	dărăcitoarelor

1. perie cu dinți rari de oțel, folosită pentru dărăcit; darac.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• racordați

Referințe

• DEX '98 via DEX online