dăscălitură

română

Etimologie

Din a dăscăli + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /dəs.kə.li'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului dăscălitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dăscălitură	dăscălituri
Articulat	dăscălitura	dăscăliturile
Genitiv-Dativ	dăscăliturii	dăscăliturilor
Vocativ	dăscălitură	dăscăliturilor

1. (rar) dăscăleală.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online