dăunător

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a dăuna + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /də.u.nə'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
dăunător
Singular Plural
Masculin dăunător dăunători
Feminin dăunătoare dăunătoare
Neutru dăunător dăunătoare
  1. care dăunează; păgubitor, dăunos.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
dăunător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dăunător dăunători
Articulat dăunătorul dăunătorii
Dativ-Genitiv dăunătorului dăunătorilor
Vocativ dăunătorule dăunătorilor
  1. ființă care atacă plante sau animale ori produse vegetale sau animale, provocând pagube.


Traduceri

Anagrame

Referințe