dăuna

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din daună.

Pronunție

  • AFI: /də.u'na/


Verb


Conjugarea verbului
dăuna
Infinitiv a dăuna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
dăunez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să dăuneze
Participiu dăunat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a pricinui (cuiva) o pagubă, o stricăciune; a prejudicia.
    Ceva care dăunează sănătății.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe