damna

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză damner < latină damnare.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
damna
Infinitiv a damna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
damnez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să damneze
Participiu damnat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (livr.; în mitologia greco-romană și în religia creștină) a condamna la chinurile infernului.
  2. (v.tranz.) a blestema.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe