damna

română

Etimologie

Din franceză damner < latină damnare.

Pronunție

• AFI: /dam'na/

Verb

Conjugarea verbului damna
Infinitiv	a damna
Indicativ prezent pers. 1 sg.	damnez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să damneze
Participiu	damnat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (livr.; în mitologia greco-romană și în religia creștină) a condamna la chinurile infernului.
2. (v.tranz.) a blestema.

Cuvinte derivate

• damnare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online