dantela

română

Etimologie

Din franceză denteler.

Pronunție

• AFI: /dan.te'la/

Verb

Conjugarea verbului dantela
Infinitiv	a dantela
Indicativ prezent pers. 1 sg.	dantelez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să danteleze
Participiu	dantelat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a tăia, a cresta marginea unui lucru, dându-i aspectul unei dantele.

Cuvinte derivate

• dantelare
• dantelat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• dentala
• etalând

Referințe

• DEX '98 via DEX online