danturare

română

Etimologie

Din a dantura.

Pronunție

• AFI: /dan.tu'ra.re/

Substantiv

Declinarea substantivului danturare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	danturare	danturări
Articulat	danturarea	danturările
Genitiv-Dativ	danturării	danturărilor
Vocativ	danturare	danturărilor

1. acțiunea de a dantura și rezultatul ei; tăiere la freză a dinților unei roți.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online