dantura

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din dantură.

Pronunție

  • AFI: /dan.tu'ra/


Verb


Conjugarea verbului
dantura
Infinitiv a dantura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
danturez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să dantureze
Participiu danturat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a tăia dinții unei roți cu ajutorul unei freze speciale.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe