dantura

română

Etimologie

Din dantură.

Pronunție

• AFI: /dan.tu'ra/

Verb

Conjugarea verbului dantura
Infinitiv	a dantura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	danturez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să dantureze
Participiu	danturat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a tăia dinții unei roți cu ajutorul unei freze speciale.

Cuvinte derivate

• danturare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online