deșteptare
Etimologie
Din a deștepta.
Pronunție
- AFI: /deʃ.tep'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului deșteptare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | deșteptare | deșteptări |
| Articulat | deșteptarea | deșteptările |
| Genitiv-Dativ | deșteptării | deșteptărilor |
| Vocativ | deșteptare | deșteptărilor |
- faptul de a (se) deștepta; deșteptat.
- momentul când se trezește cineva din somn.
- semnal care anunță scularea de dimineață în internate, cazărmi etc.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online