anunța

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză annoncer < latină annuntiare.

Pronunție

  • AFI: /a.nun'ʦa/


Verb


Conjugarea verbului
anunța
Infinitiv a anunța
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
anunț
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să anunțe
Participiu anunțat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința.
    I-am anunțat sosirea mea.
  2. a vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare).

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe