debaclu

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză débâcle.

Pronunție

  • AFI: /de'ba.klu/


Substantiv


Declinarea substantivului
debaclu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ debaclu debacluri
Articulat debaclul debaclurile
Genitiv-Dativ debaclului debaclurilor
Vocativ debaclule debaclurilor
  1. rupere și pornire a gheții prinse între malurile unui curs de apă; zăpor.


Traduceri

Anagrame

Referințe