debilita

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză débiliter < latină debilitare.

Pronunție

  • AFI: /de.bi.li'ta/


Verb


Conjugarea verbului
(se) debilita
Infinitiv a (se) debilita
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) debilitez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) debiliteze
Participiu debilitat
Conjugare I
  1. (v.refl. tranz.) a deveni sau a facedevină debil.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe