debuta

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză débuter.

Pronunție

  • AFI: /de.bu'ta/


Verb


Conjugarea verbului
debuta
Infinitiv a debuta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
debutez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să debuteze
Participiu debutat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a-și face debutul într-o carieră, pe scenă etc.; (despre un autor) a publica prima lucrare.


Traduceri

Anagrame

Referințe