decapita
română
Etimologie
Din franceză décapiter < latină decapitare.
Pronunție
- AFI: /de.ka.pi'ta/
Verb
| Conjugarea verbului decapita | |
| Infinitiv | a decapita |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
decapitez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să decapiteze |
| Participiu | decapitat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a ucide sau a executa pe cineva prin tăierea capului; a tăia capul cuiva.
- (v.tranz.) a separa capul bovinelor de corpul lor la abator.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online