decapita

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză décapiter < latină decapitare.

Pronunție

  • AFI: /de.ka.pi'ta/


Verb


Conjugarea verbului
decapita
Infinitiv a decapita
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
decapitez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să decapiteze
Participiu decapitat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a ucide sau a executa pe cineva prin tăierea capului; a tăia capul cuiva.
  2. (v.tranz.) a separa capul bovinelor de corpul lor la abator.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe