decrepitare
română
Etimologie
Din a (se) decrepita.
Pronunție
- AFI: /de.kre.pi'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului decrepitare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | decrepitare | decrepitări |
| Articulat | decrepitarea | decrepitările |
| Genitiv-Dativ | decrepitării | decrepitărilor |
| Vocativ | decrepitare | decrepitărilor |
- acțiunea de a (se) decrepita și rezultatul ei; rupere a cristalelor prin ridicarea bruscă a temperaturii lor, datorită dilatării inegale pe diferite direcții.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online