decrepitudine
română
Etimologie
Din franceză décrépitude.
Pronunție
- AFI: /de.kre.pi.tu'di.ne/
Substantiv
| Declinarea substantivului decrepitudine | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | decrepitudine | invariabil |
| Articulat | decrepitudinea | invariabil |
| Genitiv-Dativ | decrepitudinii | invariabil |
| Vocativ | decrepitudine | invariabil |
- stare de bătrânețe înaintată, caracterizată prin slăbire excesivă și prin pierderea aproape totală a forțelor vitale; ramolire, ramolisment.
- (fig.) decădere extremă, ruină.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online