bătrânețe

română

Etimologie

Din bătrân + sufixul -ețe.

Pronunție

• AFI: /bə.trɨ'ne.ʦe/

Substantiv

Declinarea substantivului bătrânețe
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bătrânețe	bătrâneți
Articulat	bătrânețea	bătrânețile
Genitiv-Dativ	bătrâneții	bătrâneților
Vocativ	bătrânețe	bătrâneților

1. etapă finală din viața ființelor, caracterizată prin diminuarea treptată a funcțiilor fiziologice; vârstă înaintată a unui om.
2. (rar) bătrânime.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• antebrațe

Referințe

• DEX '98 via DEX online