decubit
română
Etimologie
Din franceză décubitus < latină decubitus.
Pronunție
- AFI: /de.ku'bit/
Substantiv
| Declinarea substantivului decubit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | decubit | invariabil |
| Articulat | decubitul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | decubitului | invariabil |
| Vocativ | decubitule | invariabil |
- poziție a corpului când este întins la orizontală.
- rană cangrenată care apare uneori la bolnavii siliți să stea mult timp culcați.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online