decuplare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a decupla.

Pronunție

  • AFI: /de.ku'pla.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
decuplare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ decuplare decuplări
Articulat decuplarea decuplările
Genitiv-Dativ decuplării decuplărilor
Vocativ decuplare decuplărilor
  1. acțiunea de a decupla și rezultatul ei; dezlegare, desfacere.


Traduceri

Anagrame

Referințe