decuplare
Etimologie
Din a decupla.
Pronunție
- AFI: /de.ku'pla.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului decuplare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | decuplare | decuplări |
| Articulat | decuplarea | decuplările |
| Genitiv-Dativ | decuplării | decuplărilor |
| Vocativ | decuplare | decuplărilor |
- acțiunea de a decupla și rezultatul ei; dezlegare, desfacere.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online