dezlegare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a dezlega.

Pronunție

  • AFI: /dez.le'ga.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
dezlegare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dezlegare dezlegări
Articulat dezlegarea dezlegările
Genitiv-Dativ dezlegării dezlegărilor
Vocativ dezlegare dezlegărilor
  1. acțiunea de a (se) dezlega și rezultatul ei.
  2. permisiune, voie (de a face ceva).


Traduceri

Referințe