dedentiție

română

Etimologie

Din franceză dédentition.

Pronunție

• AFI: /de.den'ti.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului dedentiție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dedentiție	dedentiții
Articulat	dedentiția	dedentițiile
Genitiv-Dativ	dedentiției	dedentițiilor
Vocativ	dedentiție	dedentițiilor

1. (med.) pierdere a dinților (la bătrânețe).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online