integritate

română

Etimologie

Din franceză intégrité.

Pronunție

• AFI: /in.te.gri'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului integritate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	integritate	invariabil
Articulat	integritatea	invariabil
Genitiv-Dativ	integrității	invariabil
Vocativ	integritate	invariabil

1. însușirea de a fi integru; cinste, probitate; incoruptibilitate.
2. însușirea de a fi sau de a rămâne intact, întreg.

Cuvinte compuse

• integritate teritorială

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online