defoliere
română
Etimologie
Din a defolia.
Pronunție
- AFI: /de.fo.liˈe.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului defoliere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | defoliere | defolieri |
| Articulat | defolierea | defolierile |
| Genitiv-Dativ | defolierii | defolierilor |
| Vocativ | defoliere | defolierilor |
- faptul de a defolia; defoliație.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online