demarcaj

română

Etimologie

Din franceză démarquage.

Pronunție

• AFI: /de.mar'kaʒ/

Substantiv

Declinarea substantivului demarcaj
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	demarcaj	demarcaje
Articulat	demarcajul	demarcajele
Genitiv-Dativ	demarcajului	demarcajelor
Vocativ	demarcajule	demarcajelor

1. demarcare.
2. luare a unor pasaje dintr-o carte spre a le transpune în alta.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online