denota

română

Etimologie

Din franceză dénoter < latină denotare.

Pronunție

• AFI: /de.no'ta/

Verb

Conjugarea verbului denota
Infinitiv	a denota
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(pers. 3) denotă
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să denote
Participiu	denotat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a dovedi, a vădi, a indica.
2. (v.tranz.) a exprima un anumit sens.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• donate
• detona

Referințe

• DEX '98 via DEX online