indica

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză indiquer < latină indicare.

Pronunție

  • AFI: /in.di'ka/


Verb


Conjugarea verbului
indica
Infinitiv a indica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
indic
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să indice
Participiu indicat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a arăta pe cineva sau ceva; a face cunoscut, a semnala.
  2. a recomanda, a prescrie (tratamente, medicamente etc.).

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe