dentină
română
Etimologie
Din franceză dentine.
Pronunție
- AFI: /den'ti.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului dentină | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dentină | invariabil |
| Articulat | dentina | invariabil |
| Genitiv-Dativ | dentinei | invariabil |
| Vocativ | dentină | invariabil |
- substanță proteică, bogat mineralizată, care formează masa principala a dintelui; ivoriu.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online