deplorație

română

Etimologie

Din franceză déploration < latină deploratio.

Pronunție

• AFI: /de.plo'ra.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului deplorație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	deplorație	deplorații
Articulat	deplorația	deplorațiile
Genitiv-Dativ	deplorației	deplorațiilor
Vocativ	deplorație	deplorațiilor

1. (rar) plângere, lamentare, lamentație.
2. cântec popular medieval cu subiect tragic sau religios.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• deploratei

Referințe

• DEX '98 via DEX online