subiect

română

Etimologie

Din latină subjectum (cu unele sensuri după franceză sujet).

Pronunție

• AFI: /suˈbjekt/

Substantiv

Declinarea substantivului subiect
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	subiect	subiecte
Articulat	subiectul	subiectele
Genitiv-Dativ	subiectului	subiectelor
Vocativ	subiectule	subiectelor

1. totalitatea acțiunilor, evenimentelor (prezentate într-o anumită succesiune) care alcătuiesc conținutul unei opere literare, cinematografice etc.
2. chestiune, temă despre care vorbește sau scrie cineva.
3. cauză, pricină, motiv.
4. (lingv.) partea principală a propoziției care arată cine săvârșește acțiunea exprimată de predicatul verbal la diateza activă sau reflexivă, cine suferă acțiunea când predicatul verbal este la diateza pasivă sau cui i se atribuie o însușire ori o caracteristică exprimată de numele predicativ în cazul predicatului nominal.
5. ființă aflată sub observație, supusă anchetei, experimentului etc.; individ care prezintă anumite caracteristici.
6. (log.) termen al unor judecăți, reprezentând noțiunea ce desemnează obiectul gândirii despre care se afirmă sau se neagă însușirea exprimată de predicat.

Cuvinte compuse

• subiect de drepturi
• subiect impozabil

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cubiste

Referințe

• DEX '98 via DEX online