deprava

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză dépraver < latină depravare.

Pronunție

  • AFI: /de.pra'va/


Verb


Conjugarea verbului
(se) deprava
Infinitiv a (se) deprava
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) depravez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) depraveze
Participiu depravat
Conjugare I
  1. (v.refl.) (despre oameni) a ajunge, a deveni depravat; a se corupe.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe