depravare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a (se) deprava.

Pronunție

  • AFI: /de.pra'va.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
depravare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ depravare depravări
Articulat depravarea depravările
Genitiv-Dativ depravării depravărilor
Vocativ depravare depravărilor
  1. faptul de a se deprava; corupție, blestemăție, desfrâu, depravațiune.


Traduceri

Referințe