deregla
română
Etimologie
Din franceză dérégler.
Pronunție
- AFI: /de.re'gla/
Verb
| Conjugarea verbului (se) deregla | |
| Infinitiv | a (se) deregla |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) dereglez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) deregleze |
| Participiu | dereglat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz. și refl.) a face să iasă sau a ieși din regimul normal, din funcționarea normală; a (se) defecta, a (se) deranja, a (se) strica.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online